...Era într-un pat rece de spital înconjurat de prea multe persoane străine.Nimeni nu-i dădea şanşe,dar el trăia,era conştient,putea să audă,dar nu se putea trezi.Vroia să ia legătura cu ea,poate singura persoana de care îi mai păsa.Aştepta şi se ruga doar ca să rămână singur.Îl dureau fiecare centimentru din corp,îl durea dar era un semn bun pentru el:a supravieţuit.A reuşit sa scape din capcana morţii.Singurul lucru care îl frământa şi-l chinuia era legat de cearta pe care a avut-o chiar cu persoana la care ţinea el cel mai mult.Nu vroia sa plece fărăr să-i spune cel mai frumos şi important lucru din viaţă,din viaţa lui...
Aşa au trecut o zi,două,trei,patru,cinci..Nu putea să demonstraze că el,e conştient de tot şi că poate face un efort pentru a-şi reveni.Într-un final îşi deschide ochii împăienjeniţi de durere şi de dor.Îi spune parca printr-o privire,prietenului lui, să o sune,să-i spună că e bine,că este aici pentru ea.Doar pentru ea.
Dar când se întoarce bucuros colegul lui de muncă,îi răsună în urechi sunetele aparatelor.Căzuse iar în comă,o luau de la capăt!Resemnat,înţele că nu are cum să câştige lupta cu moartea.N-ar putea să facă faţă la reproşurile şi ura ei.I-ar fi prea greu.Acum,el işi decise soarta:nu mai avea pentru ce să lupte,pentru cine...
Andrei,prietenul lui aşteaptă speriat în afara salonului.Într-un final ies... "I'm sorry!He died!"
P.S.Poate asta e singura cale să-ţi arât ce-ai fost pentru el!
...
RăspundețiȘtergere