Fantezie,iubire sau doar un adevăr neacceptat?

   Este aproape de ea,o simte,o atinge,îi simte mirosul,o respinge,o urăşte zi de zi şi totuşi o iubeşte!Cu aceste contraste,se dă o luptă în propria ei fire. Nu vrea,dar nu are de ales. Încearcă din răsputeri să nu-i facă rău.  Reuşeşte,doar pentru o fărâmă de secundă… Preferă să fie el rănit,nu ea. Poate suna ciudat. N-as contesta… Ai spune că e un meschin…un sinucigaş.. Dar nu! Aşa percepe el iubirea. Îi este doar alături celei care i s-a dedicat veac după veac,secole după secole.. Îndură. Dar e bucuros că acele lovituri nu le primeşte Ea. Bucuros că nu o va pierde. Acum a luptat pentru ea,dorindu-şi ani fără sfârşit alături la fiecare amintire…Dar în acelaşi timp luptă pentru aceeaşi dorinţă …comună.Ea…ea îl adoră şi poate spune că nu există zi fără să nu se gândească la el.. la ei.. Cu timpul,cu zilele,cu anii,cu vorbele spuse,sentimentele expuse,ea.. se ataşează de el. Admiră curajul lui…felul în care luptă doar pentru un singur lucru, pentru fericirea lor. Îl admiră zi de zi.. cu fiecare cuvânt. O înduioşează cum dintr-un corp rece,iese la iveală o căldură de iubire arzătoare. Îşi vorbesc…se ruşinează…ambii… E un sentiment puternic. Iubire la 15 ani…de 15 ani. Sau cel puţin dintr-un corp de adolescentă. Uitându-se în ochii lui,îl topeşte. „Acum nu mai rămâne decât aşteptarea şi înţelegerea. .iubirea se descurcă!”.Doar când e adevărată.Arde dorinţe. Dorinţa de a fi în acelaşi loc. Dorinţa ei de-ai simţi mâna rece. Dorinţa lui de a-i simţi căldura trupului ei.
Trec zile... dar asta nu-i îndepărtează. Nu asta! Se regăsesc.. bucuroasă că-l poate iubi din nou… Lupta?Uită de ea. Acum sunt doar el şi ea.. Nimeni altcineva. Răcoare şi căldură… Iubire pentru iubire. Un cuvânt mare pentru cei ce-s străini,un cuvânt mic pentru cei ce o simt. Datoria lor? Să-şi trăiască viaţa  fiecare însă fără a uita unul de celălalt.
                                                                                              Adio,capitol frumos din viaţa mea!

Inevitabil...

O prietenă mi-a zis: "Ştiii care e diferenţa dintre a ţine sau simpatiza şi a iubi? Dacă ţii la un animal şi el moare o să iţi pară rău dar o să iţi treacă, dar atunci când iubeşti o să regreţi, o sa iţi revii dar o să te cuprindă mereu melancolia când iţi aminteşti."
  Da!M-a pus pe gânduri.Probabil a fost singura persoană care mi-a plesnit o palmă.Nu la propriu ,ci la figurat.Dar a durur mai mult.Nu ai cum să treci peste rănile făcute din iubire,ştiam ,dar negam.treci peste,reuşeşti într-un final poate,dar nu uiţi.
Până şi cele mai urâte sentimente iţi aduc aminte de cele mai frumoase clipe prin simpla opoziţie.
Negarea nu face totul,doar îngroapă.Iar fiecare groapă făcută-n suflet îţi adânceşte şi mai mult suferinta pe care încerci să o ascunzi până şi de proprii ochi.Un simplu exemple este atunci când te uiţi mândră în oglindă..zâmbeşti,dar cu cât de uiţi mai atentă cu atât mai mult vezi întunericul din ochii tăi.Îţi piere şi surâsul.Nu faci nimic pentru a schimba asta,doar te complaci cu situaţia.
Până la urmă...tu ce crezi?Se poate uita?

Sfârşit

...Era într-un pat rece de spital înconjurat de prea multe persoane străine.Nimeni nu-i dădea şanşe,dar el trăia,era conştient,putea să audă,dar nu se putea trezi.Vroia să ia legătura cu ea,poate singura persoana de care îi mai păsa.Aştepta şi se ruga doar ca să rămână singur.Îl dureau fiecare centimentru din corp,îl durea dar era un semn bun pentru el:a supravieţuit.A reuşit sa scape din capcana morţii.Singurul lucru care îl frământa şi-l chinuia era legat de cearta pe care a avut-o chiar cu persoana la care ţinea el cel mai mult.Nu vroia sa plece fărăr să-i spune cel mai frumos şi important lucru din viaţă,din viaţa lui...
  Aşa au trecut o zi,două,trei,patru,cinci..Nu putea să demonstraze că el,e conştient de tot şi  că poate face un efort pentru a-şi reveni.Într-un final îşi deschide ochii împăienjeniţi de durere şi de dor.Îi spune parca printr-o privire,prietenului lui, să o sune,să-i spună că e bine,că este aici pentru ea.Doar pentru ea.
  Dar când se întoarce bucuros colegul lui de muncă,îi răsună în urechi sunetele aparatelor.Căzuse iar în comă,o luau de la capăt!Resemnat,înţele că nu are cum să câştige lupta cu moartea.N-ar putea să facă faţă la reproşurile şi ura ei.I-ar fi prea greu.Acum,el işi decise soarta:nu mai avea pentru ce să lupte,pentru cine...
   Andrei,prietenul lui aşteaptă speriat în afara salonului.Într-un final ies... "I'm sorry!He died!"


P.S.Poate asta e singura cale să-ţi arât ce-ai fost pentru el!