Fantezie,iubire sau doar un adevăr neacceptat?

   Este aproape de ea,o simte,o atinge,îi simte mirosul,o respinge,o urăşte zi de zi şi totuşi o iubeşte!Cu aceste contraste,se dă o luptă în propria ei fire. Nu vrea,dar nu are de ales. Încearcă din răsputeri să nu-i facă rău.  Reuşeşte,doar pentru o fărâmă de secundă… Preferă să fie el rănit,nu ea. Poate suna ciudat. N-as contesta… Ai spune că e un meschin…un sinucigaş.. Dar nu! Aşa percepe el iubirea. Îi este doar alături celei care i s-a dedicat veac după veac,secole după secole.. Îndură. Dar e bucuros că acele lovituri nu le primeşte Ea. Bucuros că nu o va pierde. Acum a luptat pentru ea,dorindu-şi ani fără sfârşit alături la fiecare amintire…Dar în acelaşi timp luptă pentru aceeaşi dorinţă …comună.Ea…ea îl adoră şi poate spune că nu există zi fără să nu se gândească la el.. la ei.. Cu timpul,cu zilele,cu anii,cu vorbele spuse,sentimentele expuse,ea.. se ataşează de el. Admiră curajul lui…felul în care luptă doar pentru un singur lucru, pentru fericirea lor. Îl admiră zi de zi.. cu fiecare cuvânt. O înduioşează cum dintr-un corp rece,iese la iveală o căldură de iubire arzătoare. Îşi vorbesc…se ruşinează…ambii… E un sentiment puternic. Iubire la 15 ani…de 15 ani. Sau cel puţin dintr-un corp de adolescentă. Uitându-se în ochii lui,îl topeşte. „Acum nu mai rămâne decât aşteptarea şi înţelegerea. .iubirea se descurcă!”.Doar când e adevărată.Arde dorinţe. Dorinţa de a fi în acelaşi loc. Dorinţa ei de-ai simţi mâna rece. Dorinţa lui de a-i simţi căldura trupului ei.
Trec zile... dar asta nu-i îndepărtează. Nu asta! Se regăsesc.. bucuroasă că-l poate iubi din nou… Lupta?Uită de ea. Acum sunt doar el şi ea.. Nimeni altcineva. Răcoare şi căldură… Iubire pentru iubire. Un cuvânt mare pentru cei ce-s străini,un cuvânt mic pentru cei ce o simt. Datoria lor? Să-şi trăiască viaţa  fiecare însă fără a uita unul de celălalt.
                                                                                              Adio,capitol frumos din viaţa mea!